- Vasilopita - Traditie si cult
- Traditii grecesti de primavara
- Obiceiuri si datini de Paste
- Marea sarbatoare ortodoxa din mijlocul lunii August
- Sarbatorile de sfirsit de an in Grecia
In mai 1823, in vremea luptelor cu turcii pentru eliberarea Greciei, tanarul Dionysos Solomos scrie in insula Zakyntos poemul "Imn Libertatii", compus din 158 de strofe. Pentru Solomos, este prima lucrare in limba greaca, dupa numeroase altele in italiana. Cu toate acestea, ea ii va asigura statutul de "Dante al Greciei ", un loc binemeritat in mediul literar elen si o notorietate deosebita la nivel european. Aceasta rapida recunoastere este datorata in buna parte contextului revolutionar al momentului, de unde poetul isi extrage de altminteri filonul lucrarilor sale. Solomos face apel la sentimentele filoelene ale Europei, prin intermediul unor traduceri simultane in franceza, engleza si italiana.
“Imnul Libertatii” se adreseaza in primul rind revolutionarilor greci, al caror moral doreste sa-l sustina, iar in al doilea rind filoelenilor europeni, pentru a demonstra justetea si caracterul sacru al luptei grecilor (libertate si religie). Primele strofe ale Imnului au fost transpuse pe muzica de catre Nikolaos Mantzaros, in 1828 la Kerkira. Matzaros a tinut sa-si perfectioneze lucrarea, la care a lucrat vreme de decenii, editia definitiva a Imnului fiind publicata abia in 1873, la Londra, un an dupa moartea compozitorului. Printr-o nefericita ironie a sortii, mare parte a arhivei muzicale cit si a corespondentei lui Mantzaros a fost vanduta de majordomul sau unui magazin oarecare, servind drept hirtie de ambalaj a marfurilor, doar o parte putind fi salvata, prin eforturile istoricului Frederikos Albanas.
Nikolaos Mantzaros s-a nascut la 26 octombrie 1795, la Kerkira (Corfu). tatal sau, doctor in Drept, studiase in Franta si se bucura de o buna reputatie ca jurist si orator. Nikolaos a urmat de tanar lectii de vioara si de pian, in fata realului sau talent fiindu-i ales drept profesor italianul Maretti. In 1810, Nikolaos Mantzaros face cunostinta la Kerkira si ulterior lucreaza trei ani cu muzicianul italian Vatvati.
La 1824 pleaca in Italia pentru a-si desavirsi studiile superioare, inscriindu-se la Conservatorul din Neapole (al carui director este Nicola Zigarelli, fost profesor al lui Rossini, Bellini, Mercantante si multi alti valorosi artisti). In fata talentului urias al lui Mantzaros, Zigarelli ii propune sa ramina la conducerea conservatorului, dar el refuza, intorcindu-se la Kerkira, in 1826. Dorinta sa arzatoare de a fonda o scoala de muzica a natiunii elene l-a condus peste doi ani si la refuzul de a prelua conducerea Conservatorului din Milano. Mantzaros ramine la Kerkira, unde alaturi de alti com-pozitori si muzicieni fondeaza Societatea Filarmonica. Faima sa nu putea lasa indiferent cercul de scriitori si poeti care se formase la Kerkira. Indeosebi lui Dionysos Solomos i-a facut placere sa se afle in preajma muzicianului, de la care a luat, de altfel si lectii de pian. Prietenia lor a debutat in 1820 si avea sa dureze 30 de ani.
La sfirsitul lui 1828, Martzantos pune pe muzica primele strofe ale " Imnului Libertatii", lucrare a carei prima forma o va ispravi peste doi ani. Ea a avut forma unei corale masculine, pe patru voci si pian. Lucrarea este compusa din 25 de parti, ultima fiind o fuga. Mantzaros a reusit sa realizeze o lucrare matura, motiv pentru care va purcede, in 1841, la o a doua punere pe muzica a Imnului, pe care peste trei ani o prezinta lui Solomos. Este momentul in care filozoful Vrailas le propune sa prezinte Imnului regelui Greciei renascute, Othon. Monarhul trimite lucrarea la Munc-hen, unde va primi acceptul valoric al compozitorilor germani ("O opera admirabila"). In semn de apreciere, Othon ii confera compozitorului ordinul Redemptor, dind totodata dispozitie ca lucrarea sa fie pe viitor executata atit la serile dansante, cit si cu ocazia ceremoniile oficiale de la Palat.
In 1865, dupa reunificarea insulelor Eftanissos cu patria-mama, regele George I dispune ca Imnul lui Mantzaros sa fie executat de Filarmonica din Kerkira, lucrarea lasand o deosebita impresie publicului. De acum, ea va fi considerata drept cantec national, situatie intarita prin decretul 3281 din 4 august 1865. In acest timp, Mantzaros nu si-a considerat incheiate retusurile aduse Imnului, a carei forma finala va vedea lumina tiparului abia in 1873, la un an dupa moartea compozitorului. Imnul national elen a fost acceptat de catre poporul elen, fiind considerat astazi drept unul dintre cele mai frumoase din lume.
Murim noi, dar opera noastră pentru patrie rămâne(Dionisios Solomos)
IMNUL
NATIONAL AL REPUBLICII ELENE
(fragment)
Te cunosc după tăişul
spadei tale in avânt,
te cunosc după privirea
măsurând acest pământ.
Scoasă dintre oseminte
din al Grecilor mormânt,
şi vitează ca-nainte,
Libertate, salut sfânt.
Acolo tu locuiai
amărâtă si sfioasă,
şi o voce aşteptai,
vino, iar, şi fii voioasa.
Greu veni şi ziua sfântă,
toate fiind intr-o tăcere,
in robie grea şi cruntă,
suportând marea durere.
