- Vasilopita - Traditie si cult
- Traditii grecesti de primavara
- Obiceiuri si datini de Paste
- Marea sarbatoare ortodoxa din mijlocul lunii August
- Sarbatorile de sfirsit de an in Grecia
Marea Revolutie a poporului elen din 1821 a fost un urias efort al neamului nostru pentru scuturarea unei indelungate sclavii de 4 veacuri si restabilirea libertatii si demnitatii natiunii noastre. Aceasta revolutie, de noua ani, a fost un sir nemasurat de lupte cu succesive victorii si infrangeri, cu toate grozaviile pe care le presupune un razboi, precum si un sir de evenimente politice si demersuri diplomatice. Va prezentam in continuare o scurta trecere in revista, in ordine cronologica, a acestui eveniment istoric remarcabil.
Primul an al Revolutiei
Alexandru Ipsilante, impreuna cu revolutionarii lui din Batalionul Sacru, trece Prutul si ajunge la Iasi. Batalionul Sacru, care a depus juramantul la Focsani, a fost decimat de armatele otomane in batalia de la Dragasani. Comandantul Iorgachis Olimpiotul cu luptatorii lui care se refugiasera la Manastirea Secu, au luptat cu darzenie si, ca sa nu cada in mainile dusmanului, au aruncat manastirea in aer. Astfel, se termina revolta in Moldova si Tara Romaneasca. Dar revolutia nu se termina, ci izbucneste in Grecia si, concret, in Peloponez. Oficial, Revolutia din 1821 izbucneste la 25 martie la Manastirea Sfanta Lavra, avandu-l in frunte pe episcopul Palaion Patron Ghermanos. Intre timp, revolutia se extinde in insulele Spetes, Idra, Psara, Kasos si Mikonos, precum si in Grecia Centrala. De acolo cuprinde Tesalia si Macedonia. Urmeaza cucerirea orasului Tripolis. Atunci s-au constituit primele senate, in Peloponez si in Grecia Centrala, si s-a redactat prima Constitutie.
Marile Puteri nu aproba Revolutia Elena , dar in Occident, gratie oamenilor de cultura, apare miscarea filolena.
Al doilea an la Revolutie
In martie-aprilie 1822 fortele otomane distrug insula Hios. In acest timp Kanaris incendiaza nava amiral a otomanilor. Incepe campania fortelor otomane impotriva Peloponezului, care se termina cu victoria grecilor iar Kolokotronis este numit comandant suprem. Revolutia, insa, nu aduce rezultatele asteptate. Intre timp, in Macedonia Centrala, Mesolonghi este asediat pentru prima oara si problema elena devine internationala.
Al treilea an al Revolutiei
Se da lupta de la Karpenisi si Aitoliko. In aceeasi perioada, in batalia de la Karpenisi, este ucis Maskos Botsaris. Dar ambitiile si disputele intre politicienii si militarii greci au rezultate dezastruoase. Politica engleza incepe sa ii sustina pe greci si in Grecia incep sa ajunga filoeleni, ca Lordul Byron, care insa moare la Mesolonghi datorita suferintelor.
Al patrulea an al Revolutiei
Caracteristica celui de-al patrulea an al Revolutiei Grecesti este inceputul razboaielor civile. La Tripoli este declansat de Kolokotronis iar Kranidi altul declansat de Kundurioti. In cel de-al doilea razboi civil isi pierde viata Odisseas Andrutos. Fortele otomane se aliaza cu egiptenii, care ocupa Creta si Kasos, in timp ce otomanii distrug Psara. Batalia navala de la Gherondas impotriva flotei turco-egiptene iese invingatoare. Urmeaza primele propuneri ale rusilor si austriecilor, pentru o Grecie autonoma sau independenta.
Al cincilea an al Revolutiei
Ibraim debarca in Peloponez si in trecerea lui distruge totul. La Maniaki se da o batalie unde este ucis Papaflessas. In acest an incepe sa se organizeze prima armata regulata greceasca cu comandant pe filoelenul Favieros. La Methoni si la Kafiria se dau batalii navale victorioase. Anglia si Rusia incep sa manifeste interes pentru Revolutia elena.
Al saselea an al Revolutiei
In cel de-al saselea an al Revolutiei incepe cel de-al doilea asediu de la Mesolonghi si totodata blocada lui. Locuitorii lui sunt supusi unei cumplite infometari, de aceea se hotaraste marea evadare, cind se inregistreaza mari pierderi de vieti omenesti. In acest timp in Attica se dau batalii violente si se semnaleaza victorii la Arahova si Distomo, sub conducerea lui Karaiskakis. Se alcatuieste un Guvern cu 11 membri. avandu-l ca presedinte pe Andreas Zaimis si din care face parte si idriotul Koundouriotis.
Al saptelea an al Revolutiei
Din perspectiva evenimentelor de razboi, avem asediul Akropolei. Karaiskakis, care se afla in tabara lui Keratsini din Pireu, dispune de 3000 de luptatori. Karaiskakis, care isi intareste fortele, este insa obligat sa se conformeze hotararii ofiterilor straini pentru o ofensiva la 23 aprilie. Evenimentele insa se precipita si, in timp ce Karaiskakis este ucis, atacul are loc la 25 aprilie cu rezultate dezastruoase pentru greci care pierd 1500 de luptatori si multi conducatori. A urmat vestita batalie navala de la Navarino intre flota anglo-franco-rusa si, pe de alta parte, cea egipteana. Distrugerea completa a flotei egiptene a insemnat ,in realitate, eliberarea Greciei. Ca politica, in acest an avem evenimente ca a 3-a Adunare Nationala care se intruneste la Trizina, unde se voteaza o noua Constitutie si este numit ca Guvernator al Greciei Kapodistrias.Din punct de vedere diplomatic, in al saptelea an avem Tratatul de la Londra. Situatia este grea. Grecia Centrala este in intregime ocupata , in timp ce Ibraim pustieste Peloponezul. Marile Puteri, Anglia, Franta, Rusia, se intrunesc la Londra si semneaza Conventia Iuliana (1827) care stipula condamnarea oricarei asupriri a Greciei. Grecii o accepta cu entuziasm, in timp ce sultanul o respinge fara discutie.
Al optulea an al Revolutiei
Al noualea an al Revolutiei
Se elibereaza Nafpaktos, Agrinio si eroicul Mesolonghi. In Grecia Centrala de Rasarit, Dimitrios Ipsilante - fratele lui Alexandru Ipsilante, cel care a dat prima batalie la Dragasani - da ultima batalie la Petra unde iese victorios. Cu aceasta victorie Revolutia ia sfarsit!
La 10 martie 1829 se semneaza protocolul de la Londra care consfintea Statul Elen, cu granita nordica pe linia Volos-Arta, sub suveranitatea sultanului, in timp ce al doilea protocol de la Londra, din ianuarie 1830, prevedea statul grecesc independent cu rege ereditar. Dupa asasinarea lui Ioannis Kapodistrias, avem Tratatul de la Londra (1832). La 1 februarie 1832 se hotaraste ca rege al Greciei sa fie bavarezul Otto. In sfarsit, in urma Conventiei de la Londra din 7 mai 1832, Turcia este obligata sa recunoasca ca granite ale Greciei linia Volos-Arta, cu insulele Ciclade, Eubeea si Skiros.
Astfel au luat sfarsit uriasele jertfe ale poporului elen din 1821. S-a nascut un mic nucleu al statului grecesc independent.Jertfele generatiilor ulterioare au condus la aparitia Greciei de azi,mandra si demna membra a Uniunii Europene.
